marți, 6 ianuarie 2015

Iohannis aruncă idei ambigue de restaurare a sistemului corupt

Iohannis aruncă idei ambigue de restaurare a sistemului corupt
Iohannis a ieşit public cu primul său discurs oficial de preşedinte al statului, creînd confuzie prin spusele sale ambigue, ezitante şi interpretabile.
Este genul de discurs foarte periculos, din care se poate înţelege orice. Şi de bine, şi de rău. Fiecare actor important instituţional vizat poate pricepe aceste declaraţii oricum, în funcţie de interesele diriguitorilor săi.

Prezenţa procurorului general în CSAT

Între membrii CSAT ar trebui să se regăsească şi Procurorul General”, a spus preşedintele Klaus Iohannis, precizând că acest lucru ar putea să fie făcut în perspectiva consolidării sistemului judiciar.
Este o mare eroare, în cel mai bun caz. Un magistrat, cu atât mai mult şeful magistraţilor, nu are ce căuta în Consiliul Superior de Apărare al Ţării. Prezenţa procurorului general în CSAT ar fi un semnal dramatic de politizare a actului de justiţie.

Ridicarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare

„(…) a venit momentul ca România să fie evaluată cu obiectivitatea pe care o merită şi să se constate că acele obligativităţi au fost îndeplinite. Unul din obiectivele majore al sistemului judiciar trebuie să fie ridicarea MCV. Executivul, Parlamentul şi sistemul judiciar trebuie să-şi dea mâna, pentru ca până la finalul mandatului noii conduceri a CSM să fie atins acest obiectiv„, a afirmatKlaus Iohannis.
Avem nevoie de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Iohannis a vorbit ca şi cum în ultimii 15 ani în România, în Justiţie, totul ar fi mers perfect şi suntem la un pas de ridicarea MCV, pentru că acesta ar fi deja un instrument de monitorizare inutil.
Este simptomatic faptul că Iohannis cere ca Executivul, Parlamentul şi sistemul judiciar să-şi dea mâna. Executivul ştim cine îl conduce, Parlamentul e dominat de corupţi încolţiţi de DNA, deci în ce fel să-şi dea mâna?
Aceasta este o viziune ipocrită asupra realităţii din România. MCV trebuie să continue să existe de acum încolo mulţi ani buni.

Magistraţii trebuie pedepsiţi pentru scurgerile de informaţii către presă

„(…) CSM-ul și Inspecția Judiciară să ia atitudine, potrivit atribuțiilor legale, la modul cel mai serios, ori de câte ori apar scurgeri nepermise de informații în presă, din dosarele penale aflate în curs de instrumentare„, a atras atenţia Klaus Iohannis.
Este demn de atras atenţia asupra cuvântului „nepermis”. Dacă Iohannis spunea „nelegal”, era perfect. Există informaţii pe care procurorul de caz decide că este nelegal să le dea publicităţii în cursul anchetei.
Iohannis spune „nepermis”, creând ambiguitate. Să trecem acum peste acest cuvânt şi să ne referim la contextualizare.
Faptul că magistraţii trebuie să fie pedepsiţi pentru scurgerile de informaţii nepermise (a se înţelege nelegale) în presă este un lucru normal pentru magistraţi.
Toate informaţiile ce ajung acum din dosare pe Legea Română, de la procurori, ajung legal, nu nepermis (a se citi nelegal). Pe de altă parte, există alte informaţii ce ajung în presă şi, aşa cum este treaba Justiţiei să nu dea presei informaţiile care e ilegal (nu nepermis) să ajungă în presă, este treaba presei să obţină pe surse, prin metode specifice jurnalismului de investigaţie, astfel de informaţii, fapt  care este perfect legal în România din punct de vedere jurnalistic şi este corect astfel.
Sugestia este însă pe linia de gândire a senatorului PSD Şerban Nicolae, care a iniţiat un proiect de lege de eliminare a tuturor acestor informaţii de la cunoaşterea lor publică, astfel încât ce fac procurorii să devină secret, pentru că ar fi, pasămite, ilegal ca parchetele să facă public informaţii din dosarele instrumentate.
Iarăşi, declaraţia lui Klaus Iohannis este ambiguă şi astfel periculoasă. Interpretabilă.

Justiţia este una dintre cele trei puteri din stat, nu o supraputere

Consider important de subliniat faptul că Justiţia este una din cele trei puteri ale statului, nu o supraputere„, a spus Iohannis.
Klaus Iohannis este ambiguu iar şi sugerează parcă faptul că Justiţia s-ar comporta în România ca o supraputere în stat. Anume în ce direcţie se manifestă Justiţia la noi ca o supraputere?
Justitia trebuie exercitată cu demnitate, respect şi sobrietate, nu etalată sub aspect de exotism mediatic.
Aha! Deci până acum a fost exercitată fără demnitate, respect şi sobrietate, etalată cu exotism mediatic. Va să zică, presa îl deranjează pe Iohannis!
În acelaşi timp, Justiţia se face cu respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor civile, inclusiv a prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la imagine.
Adică, una peste alta, implicit, nu explicit, dacă presa a reliefat cu „exotism mediatic” reţinerea unuia ca Viorel Hrebenciuc, de exemplu, nu i-a respectat acestuia prezumţia de nevinovăţie şi dreptul la imagine, nu aşa? Şi în fine… ne întoarcem aici la „scurgerile nepermise” de informaţii din dosare în presă.
Pas cu pas, ne întoarcem aşadar la un status quo al statului mafiot, în care dosarele „jmecherilor mari” sunt sotto voce, palmate bine. Aceasta este direcţia în care se pare că merge discursul lui Iohannis şi este foarte grav.

Două bile albe

Există şi aşa ceva în discursul noului preşedinte. De exemplu, Iohannis arată că…
CSM trebuie să aibă reacţii rapide şi să sancţioneze imediat orice atacuri, ingerinţe, derapaje şi imixtiuni în Justiţie, indiferent dacă este vorba despre demnitari de cel mai înalt rang sau despre, de exemplu, un consilier comunal
iar mai apoi face un apel „băsist”, ca să zicem aşa, către magistraţi:
Nu vă lăsaţi intimidaţi, nu vă lăsaţi pradă influenţelor politice sau ameninţărilor, pentru că nu există altă şansă a acestei ţări decât un stat de drept consolidat şi cu o justiţie independentă. Indiferent de natura şi dificultatea obstacolelor, magistraţii oneşti vor avea în mine un partener loial în depăşirea oricăror piedici.
Aceste două sau trei fraze spuse de Klaus Iohannis intră în contradicţie dramatică cu celelalte ziceri. Ele sunt, ca să zicem aşa, „băsiste”, adică în trendul imprimat statului de drept şi independenţei Justiţie de Traian Băsescu, în timp ce primele trei declaraţii citate de noi la începutul acestui articol pot fi interpretate contra statului de drept la modul ambiguu, iar a patra ca de-a dreptul criminală.
Nouă ne miroase în acest discurs a Dan Mihalache.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu